See the source imageSolomon Eliot Asch este considerat un simbol al psihologiei sociale și al psihologiei Gestalt. Structura operei sale urmărește, într-un mod profund, obiectivul Gestaltismului: întregul nu este mai mare decât suma părților sale, ci natura întregului modifică fundamental părțile.

Asch a declarat: „Majoritatea actelor sociale trebuie înțelese în contextul lor și își pierd sensul dacă sunt izolate. Nicio eroare în gândirea, cu privire la faptele sociale, nu este mai gravă decât eșecul de a-și vedea locul și funcția.”

De-a lungul timpului, experimentele realizate de Asch au demonstrat puterea influenței sociale și servesc drept sursă de inspirație pentru cercetătorii din psihologia socială de astăzi.

Înțelegerea de ce oamenii se conformează și în ce circumstanțe vor merge împotriva propriilor convingeri pentru a se potrivi cu mulțimea a stârnit controverse în aria psihologie.

Ce este conformismul?

În termeni psihologici, acest „conformism” se referă la tendința unui individ de a urma regulile sau comportamentele nerostite ale grupului social căruia îi aparține. Prin acest obiect, cercetătorii s-au interesat mult timp de gradul în care oamenii urmează sau se răzvrătesc împotriva normelor sociale. Nu nu numai că  psihologii au înțeles când este posibil să apară conformitatea, ci și ce se pot face pentru a o preveni.

Toate aceste cercetări au stârnit curiozitatea lui Asch, iar, în final, ajunge să analizeze modul în care presiunea unui grup ar putea determina oamenii să se conformeze, chiar și atunci când știau că restul grupului greșea.

Experimentul lui Asch

Trăim într-un cerc nevăzut al Experimentului lui Asch, un joc al manipulării prin prisma unor paliere diferite sau, mai bine spus, conjuncturi. Oamenii sunt influențabili indiferent dacă vor dori să recunoască acest lucru sau nu, având în vederea existența presiunii de grup.

Bazele fundamentale ale experimentului

Dintr-un număr total de 123 de persoane s-au format grupuri de maximum 9 subiecți, în vederea participării la experiment:

  • 8 dintre acești subiecți erau complicii lui Asch;
  • un subiect autentic (naiv).

Participanților li se prezintă serii de planșe, în stânga cu o linie verticală (linia-etalon), iar în dreapta, trei linii verticale. Subiecții trebuie să identifice care dintre cele trei linii din dreapta este egală cu linia etalon, primind următoarele instrucțiuni:

„Aceasta este o sarcină care implică discriminarea lungimii unor linii. Aveţi în faţa voastră o pereche de fişe. În partea stângă aveţi o fişă cu o singură linie. Fişa din dreapta are trei linii de lungimi diferite; ele sunt numerotate, în  ordine,  cu 1, 2, şi 3. Una dintre cele trei linii de la dreapta este egală cu linia standard  de la stânga, veţi decide în fiecare caz în parte, care este linia egală. Veți menţiona judecata  voastră, prin numărul liniei alese. Vor fi 18 astfel de comparaţii în total… Cum  numărul de comparaţii este  mic şi grupul redus, vă voi chema pe rând pe fiecare dintre voi, să vă prezentaţi propriile  judecăţi.”

Printr-o tragere la sorți plănuită, subiectul naiv ajunge să-și spună printre ultimii opinia cu privire la cele două linii.

Din totalul de 18 studii diferite în starea experimentală, primele două încercări de identificare a liniilor egale sunt exprimate într-un mod corect atât de către complici, cât și de către subiectul naiv.

La cea de a treia încercare, complicii oferă un răspuns greșit/ eronat, din punct de vedere perceptiv. Subiectul naiv se blochează și, deși știe răspunsul corect, presiunea grupului este atât de mare încât este pus în fața unui conflict socio-cognitiv, adoptând răspunsul eronat al celorlalți.

Răspunsurile eronate oferite de către complicii lui Asch au fost denumite „încercări critice”. Scopul acestora era de a vedea dacă participanții își vor schimba răspunsul pentru a se conforma modului în care au răspuns ceilalți din grup.

Întrebați fiind de cauza acestui aspect, subiecții naivi au răspuns „Este posibil ca ceilalţi să se fi uitat la lăţimile  liniilor”, „Am presupus că a fost o iluzie optică” sau „Dacă opt din nouă persoane au făcut aceeaşi alegere, probabil că am pierdut ceva din instrucţiuni”.

Aceste rezultate au evidențiat măsura în care conformitatea poate fi influențată atât de nevoia de a se potrivi, cât și de convingerea că alte persoane sunt mai inteligente sau mai bine informate.
În ciuda faptului că 90% dintre persoane ar putea recunoaște răspunsul corect, presiunea de grup creează un efect dramatic, iar 75% dintre persoane ajung să ofere răspunsul eronat.

Totuși, pe parcursul experimentului, media erorilor pornește de la 0,08 și ajunge la 4,41, din cele 12 încercări.

Asch a obţinut efectul de conformitate chiar şi atunci când complicele declara că o linie de unsprezece inci  este echivalentă cu una standard de patru inci. El a descoperit că grupurile mici, cum ar fi grupurile de câte trei persoane, care conţineau doi complici şi un subiect naiv,  au fost suficiente pentru a induce efectul, conform www.scientia.ro.

Au fost subiecți care nu s-au conformat?

Din 123 de persoane vizate în experimentul lui Asch, aproximativ un sfert dintre subiecți au rămas independenți pe tot parcursul testării.  Un subiect care nu s-a conformat i-a spus lui Asch mai târziu: „N-am avut niciodată sentimentul că este vreo virtute în a fi la fel cu ceilalţi. Sunt obişnuit să fiu diferit. Deseori ies bine pentru că sunt diferit. Nu apreciez opiniile uşoare de grup”.

Mai mult decât atât, aproape 1/3 dintre subiecți (32%), supuși presiunii, au indicat răspunsul greșit mai mult de jumătate dintre întrebări, de unde se deduce o puternică tendință spre conformism.

See the source image

Ce factori au sporit conformismul?

Paralela cu Experimentul Milgram

„Experimentul Milgram”

Milgram susținea că, în societate, oamenii adoptă două stadii:

  • autonom, când își aleg liber acțiunile
  • agentic, atunci când îi lasă pe alții să le ghideze acțiunile

Însă, pentru a intra în stadiul agentic, oamenii trebuie să cunoască două conjuncturi:

  • persoana care dă ordine este calificată să acționeze asupra comportamentului lor
  • autoritatea își va asuma săvârșirea faptelor făcute în comun

Pentru a aprecia natura acestei dileme, Ross, Bierbauer şi Hoffman (1976) susțin modul în care situaţia de conformitate poate facilita o presiune destul de crescută față de ceea ce apreciază majoritatea oamenilor.

Pe de altă parte, curiozitatea psihologului Anthony Pratkanis de la NBC News a conturat un răsunet al  reproducerii experimentului lui  Asch, în faţa unei camere ascunse, la spectacolul Dateline, din 1997. Statisticile arată că procentul de conformişti a fost aproape identic cu cel identificat de  Asch. Chiar şi persoanele care păreau creative sau rebele din exterior s-au pliat pe răspunsurile care erau, evident, incorecte.

Experimentul recreat în 1970

Experimentul lui Asch a fost recreat într-un episod al faimosului spectacol de divertisment american, Candid Camera (Camera Ascunsă).

surse: www.stefamedia.com, www.scientia.ro, www.verywellmind.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.