Pe 24 ianuarie 1859 a avut loc Mica Unire (Unirea Principatelor Române) sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Astăzi, 24 ianuarie 2021, se împlinesc 162 de ani de la Unirea Principatelor Române.
Unirea Principatelor Române a fost un proces care a început în 1848 și s-a bazat pe o puternică apropiere culturală și economică a celor două țări.
(reședința domnească a lui Cuza)
În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domnitorului Mihail Sturdza (domnitor al Moldovei, înperioada 1834-1849), respectiv Gheorghe Bibescu (domn în Țara Românească, în perioada 1843-1848). Pașoptismul a reprezentat ideologia participanților Revoluției Române, subiect expus în Dacia literară. Scopul revoluționarilor a fost dobândirea libertății și afirmarea naționalității române.
Așadar, Moldova și Țara Românească au stat sub supremația febrei revoluțiilor, iar Cuza a participat activ în aceste mișcări revoluționare și în lupta pentru unirea Principatelor. Aceste înclinații liberale ale lui Cuza au avut un impact asupra dezvoltării ulterioare a țării.
Conform calendarului iulian (introdus de Iulius Cezar în 46 î.Hr.), pe 5 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domnitor al Moldovei, ca reprezentant al Partidei Naționale. La 24 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Țării Românești, în urma unei adunări ad-hoc, unde a fost propus la domnie de către Vasile Boerescu.
foto: wikipedia
În anul 1862, Alexandru Ioan Cuza a unificat Guvernul și Parlamentul, realizând unirea politică.
După înfăptuirea Unirii, Alexandru Ioan Cuza, împreună cu Mihai Kogălniceanu, au inițiat reforme interne importante, care au dat curs dezvoltării:
- secularizarea averilor mănăstirești (preluarea proprietăților și averilor anumitor biserici și mănăstiri pentru a le trece în proprietatea statului, cu scopul de „a spori avuția țării”);
- reforma agrară (dorința țăranilor de a avea pământ);
- reforma învățământului (introducerea învățământului obligatoriu și gratuit).
Cum îi pedepsea Cuza pe negustorii care încercau să-i înșele pe țărani?
Iată și povestea negustorului prins cu ocaua mică:
„Cuza-Vodă obişnuia adesea să se îmbrace ca un om de rând şi să se amestece prin norod. Dorea să afle el însuşi cum trăiesc cei mulţi. Aşa, într-o zi, şi-a pus căciulă şi suman ţărănesc, a luat două putini cu lapte acru şi s-a dus în târg la Galaţi. Pasămite, aflase măria-sa că unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, aşa cum hotărâse o lege din acea vreme, şi căreia poporul îi spunea «ocaua lui Cuza». A căutat, deci, «ţăranul» să vândă laptele la un băcan, despre care se spunea că n-ar fi tocmai-tocmai cinstit şi că vinde cu «ocaua mică”, iar nimeni nu-l putea prinde cu înşelăciunea.
– Jupâne negustor, nu-ţi iau bani, s-a tocmit «ţăranul» ci ne învoim ca la şase ocale de lapte să-mi dai o oca de untdelemn.
– Bine, a primit negustorul, clipind şmecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, «ocaua lui Cuza», şi-a măsurat laptele: douăzeci şi patru de ocale. A socotit că trebuie să plătească,în schimb,patru ocale de untdelemn.
– Caută să-mi masori drept, cu aceeaşi oca, a stăruit «ţăranul».
Nu se poate, că-i plină de lapte. Îţi măsor cu asta! Şi a scos de sub tejghea altă oca.
– Păi, ocaua asta-i mai mică, a zis «ţăranul».
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca şi gata!
Atunci, «ţăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul şi s-a arătat în tunica albastră, cu epoleţi auriţi, ca un domnitor. Neguţătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână.
– Ei, negustorule, mai zici şi-acum că nu te-am prins cu ocaua mică?
– Nu mai zic, măria-ta!… Iertare… milă prea bunule.
Cuza-Vodă a poruncit să-i lege de gât cele două ocale şi să-l poarte pe uliţi, să afle lumea că a căutat să înşele cumpărătorii.
-Să ridice ocalele pe rând, să le arate lumii şi să spună tare cu care va vinde şi cu care n-are să mai vândă de-aici încolo.
Străjuit de slujitori domneşti, neguţătorul mergea pe uliţi, ridica ocaua mică şi striga cât îi ţinea gura:
– Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare şi striga şi mai tare:
– Cu asta, da!
Şi aşa l-au plimbat slujitorii domneşti prin tot târgul: «Cu asta, nu!»… «Cu asta, da!»… Şi i-a fost de ajuns această plimbare ca să se facă om cinstit”. (sursa: universulargesean.ro)
Tot sub domnia lui Cuza am putea identifica și un alt eveniment important: prima linie de cale ferată din România – București-Filaret-Giurgiu.
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a încetat din viață pe 3/15 mai 1873, la vârstă de 53 de ani. Acesta ar fi murit din cauza unei puternice răceli, acesta mai suferea și de astm precum și de unele tulburări ale ficatului și inimii.
Autori: Sima Cătălin-Ilie și Filimon Andreea-Gabriela