Teatrul înseamnă iubire de oameni, actoria fiind arta de a meșteri emoțiile. Am putea scrie opinii întregi despre cum teatrul sprijină o gimnastică pătrunsă-n suflet și devine tămăduire. Dar haideți să deschidem porțile unui mic istoric al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași.

Clădirea Teatrului Național din Iași este înscrisă în „Lista monumentelor istorice”, fiind înființată în 1840, sub îndrumarea lui Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu.  Prima operetă românească a fost „Baba Hârca”, cu muzică de A. Flechtenmacher. Matei Millo a fost primul actor român care încearcă travestiul.  

Matei Millo1.jpg

Teatrul Mare din Copou a fost distrus de un incendiu ce a avut loc în noaptea de 17 spre 18 februarie 1888. Demersurile pentru construirea unui nou teatru au durat până în 1894, cu ajutorul celebrilor arhitecți vienezi Fellner și Helmer. Inaugurată odată cu teatru, uzina electrică a acestuia a marcat începutul iluminatului electric la Iași (iluminatul Pieței Teatrului cu 12 lămpi electrice cu arc voltaic)

Clădirea actuală a teatrului este „o bijuterie arhitectonică” și, într-un mod suprinzător, construcția sa a durat 2 ani. Celebrii arhitecți vienezi, Fellner și Helmer, și-au pus amprenta a peste douăzeci de teatre din oraşe precum Praga, Zürich, Viena, Berlin. Teatrul Național din Iași prinde farmec sub aspectele ornamentale de inspirație rococo, baroc etc.

(Vechea clădire a Teatrului Naţional din Iaşi- 1888, foto: wikipedia)
În anul 1956, cu prilejul aniversării a 140 de ani de la primul spectacol în limba română, teatrul ieșean primește numele marelui poet, dramaturg și om de cultură Vasile Alecsandri. 

 

(Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ din Iași în anul 1901, foto: wikipedia)

Spectacole pe care le puteți vedea în această săptămână la Teatrul  Național Iași:

  • Libertate la Bremen

Spectacolul suprinde prin maniera alături de care înfățișează relațiile inegale între femeie și bărbat. „O vitrină de muzeu, o lume de secol XIX, unde bărbații și femeile se stereotipează reciproc și a căror tensiuni își găsesc ecouri profunde inclusiv astăzi”.

Libertate la Bremen#1

  • Năpasta (…și era pădurea singură…)

 „Trăim vremuri de grea cumpănă! Nori… de frică acoperă încet, încet  Lumea! Oamenii privesc neputincioși… prezentul și viitorul! Acțiunea piesei noastre este… în trecut. Oare? Mi-am dat seama, îngrozit, că toate personajele Marelui Caragiale, reacționează… din frică:
Dragomir, (Călin Chirilă, probabil cel mai bun în acest rol, din ce am văzut eu până acum), ucide din dragoste și trăiește cu groază în suflet, atâția ani, sperând că nu va fi descoperit. FRICA!”, Adi Carauleanu.
Năpasta (...și era pădurea singură...)#1
Foto: Elvis Petrea
  • Unchiul Vanea (se desfășoară în două părți, în două seri consecutive)

Un spectacol unic prin care se conturează o definiție a Teatrului. Ar putea fi vorba despre dragoste, ar putea fi vorba despre refulare. Ori am putea discuta despre un spectacol crud, „drama intelectualului”, paradoxal, compromis și moarte.

Unchiul Vanea (se desfășoară în două părți, în două seri consecutive)#1

Foto: Constantin Dimitriu
  • Trei

Atitudinea este sau nu totul? Uneori uităm unde ne aflăm și zâmbim fără motiv. Fecvent ne spunem că „doar o viață avem”, pentru a putea visa din nou. Cum putem să nu ne lăsăm conduși de calea neadevărului? Dacă ar fi să concluzionăm ideea spectacolului „Trei”, am  putea scrie doar atât:

„Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.” – „Glossa”, Mihai Eminescu

Trei#1

Foto: Alex Iurașcu
sursă: teatrulnationaliasi.ro

Autori: Sima Cătălin-Ilie și Filimon Andreea-Gabriela

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.