N-am învățat la școli înalte,
Nu am nici diplome de-argint,
Doar o iubire fără margini
Pentru frumos, decent și sfânt.
Poate nu știu ce-i universul,
Nu știu ce-nseamnă galaxii,
Dar noaptea mă alin cu versul
Călăuzit de stele mii.
Nu știu să definesc culoarea,
Nici ce-i un Univers spectral,
Ci doar mă bucură lumina
Când îmi zâmbești tangențial,
Și nu-nțeleg de ce-apar norii,
Ori soarele de ce-a apus,
Dar zilnic mă încântă zorii,
Lumina blândă din apus.
Poate nu știu să spun cuvinte,
Metafore fără vre-un rost,
Ce în alambicate șiruri
Te poartă doar în sus și-n jos,
Ci doar mai las pe-acea hârtie
Din când în când câte un vers,
Ce-n suflet este poezie
Chiar dacă-n scris nu are sens.
Tangent cu foaia de hârtie
Ce albă-așteaptă s-o pictez,
Nu reușesc s-aștern în rime
Tot ce gândesc și ce iubesc.
Poate n-am harul poeziei,
Nici nu expun prea elevat,
Tangențial rescriu emoții
Și-un gând… din sufletul curat.
Tangent cu ale mele visuri
În vers, timid, te mai ating,
Nu știu să mă exprim în versuri,
Dar știu să te iubesc… să simt…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.