Pot spune că sunt mândră pentru faptul că am urmat un liceu cu profil vocațional: învățător-educatoare. Am reușit să transpun metode de predare, am cunoscut mulți elevi pasionați și doritori în a cunoaște mai multe lucruri despre ei. Utilizez frecvent această replică: „practicantul de azi = profesorul de mâine”. A devenit atât o semnătură a mea, cât și o parte din mine.
Relația profesor-elev devine o discuție din ce în ce mai complexă acum. Putem observa, pe zi ce trece, cât mai puțină conexiune între noi, ca oameni. Și nu putem da vina doar pe un monitor.
Mereu mi-am dorit să trec de toate barierele pe care le impune programa școlară și să mă îndrept de la a învăța pentru a iubi până la a iubi pentru a învăța.
De ce?
Pentru că profesorul ideal pentru mine este cel care devine un maestru al sensibilității, cel care știe că hârtiile ajung, într-un final, la renumitul coș de gunoi. Este cel care știe că educația poate fi tămăduire și nu mai bagă în seamă faptul că pedagogia presupune un subiect și un obiect al educației. Pedagogia și procesul de predare devin artă. Devin metafore ale unei lumi neînțelese din sufletul unui copil ce caută să se dezvolte, ce-și caută acea „unicitate” în viață.
Pentru a fi diferit nu înseamnă că trebuie să fii primul. Ci trebuie să fii mai bun.
Profesioniștii pot greși. Și eu, drept elev practicant, am făcut multe greșeli în predare: proiectul didactic nu-l făceam la timp, obiectivele operaționale nu erau clare și nu știam cum să gestionez un conflict sau agitația clasei.
„Eșecul e cel mai mare succes”, spunea Freud. Însă, a intervenit feedback-ul, sprijinul și motivația din partea dascălilor mei. Atunci am înțeles că avem nevoie să știm ce putem îmbunătăți, ce putem șterge. Avem nevoie de feedback. Pentru o educație eficientă, trebuie să susținem cât mai mult această întărire pozitivă.
Așadar…
Astăzi, elevii și studenții au dorit să vă ofere câteva sfaturi și un feedback:
„Sunt proaspăt student la o universitate pe care mi-am dorit-o din tot sufletul. Mi-am făcut și îmi fac speranțe la o relație elev- profesor diferită față de ce am întâmpinat pe parcursul anilor preuniversitari. Nu sunt în măsura de a sfătui niște cadre didactice de a fi într-un anumit fel, dar am speranța și mica rugăminte de a fi înțelegători. Să își aducă aminte ocazional cum erau ei când stăteau pe băncile școlilor. Să ne dezvolte abilitățile printr-o susținere continuă, cu sfaturi practice, corecte și spuse din inima. Când vorbim despre profesori, am fi complet ipocriți dacă am da vina doar pe ei pentru involuția situațiilor elevilor la capitolul învățământ.
Elevii și studenții să se implice 100%, să arate interes si feedback real, indiferent de simpatii.
Domnii profesorii să observe și să analize aceste feedback-uri din parte clasei și să încerce o conformare. Cel mai important în această relație este comunicarea ce transmite emoție, energie. Formarea unei legăturii de prietenie care să stimuleze elevii și să satisfacă profesorii profesional. Nu cer înțelegere doar din parte profesorilor și mulate pe personalitatea fiecăruia elev, fapt imposibil de altfel, cer elevilor să înțeleagă profesorii, iar totul o să decurgă minunat.”
„Dragi educatori, fiind primii “mentori” ai boboceilor care abia încep să se deschidă, să înflorească, vă rog să le oferiți căldura și iubirea de care au atât de mare nevoie pentru a crește frumos și armonios!
Dragi învățători, primii care le puneți stiloul în mână școlarilor, vă rog să aveți răbdarea și înțelegerea necesară, fiindcă fiecare nou început este dificil!
Dragi profesori din învățământul gimnazial, știți prea bine că această perioadă aduce mari schimbări în viața unui elev, el se transformă în adolescent, începe să își creioneze personalitatea și să creadă că nimeni nu îl înțelege. Așadar, oferiți înțelegere și acceptați-i cum sunt!
Dragi profesori din liceu, observați care elevi sunt pasionați de materiile pe care le predați și încurajați-i să fie implicați, nu le tăiați aripile, ajutați-i să își găsească drumul, calea!
Dragi profesori de la facultate, probabil că vă amintiți cu drag de studenție, fiind una dintre cele mai frumoase perioade care au contribuit la dezvoltarea dumneavoastră.
Încurajați-ne, motivați-ne să mergem mai departe atunci când simțim că totul se destramă și credem că nu mai merită să dăm tot ce e mai bun din noi! Pentru că întotdeauna se poate, numai că trebuie să îți dorești și să muncești, știți prea bine asta.”
„Cred că ar fi util să se înregistreze toate cursurile online, fără a mai pleca de la premisa că <<oamenii sunt mai atenți dacă nu se înregistrează>>.
Dacă nu se înregistrează, doar se pierd informațiile pe care n-au apucat elevii/studenții să le scrie, plus că e mai ineficient să întrerupă cineva cursul pentru că nu a apucat să scrie sau nu a auzit niște cuvinte. În plus, dacă rămân înregistrările, elevii/studenții vor rămâne cu toată informația și își vor putea reîmprospăta cunoștințele oricând uită, folosind toate explicațiile utile ale profesorului. Să nu uităm că scopul profesorului e de a facilita tuturor învățământul, nu de a-l îngreuna pentru toți.”
„Singurul lucru care îmi vine în minte pe tema asta este legat de învățat, pentru că mereu mi s-a părut greu să înveți. Sunt atâtea metode de învățat, deși niciodată nu ni s-a spus la școală cum să învățăm, ci doar învață. Profesorii ar trebui să apeleze la metode interactive de învățare și după clasele I-IV . Nu să se oprească aici o învățare activă și, apoi, să trecem doar la memorare.
Am văzut de multe ori, la clasele mici, videoclipuri cu explicații și informații interesante utilizate la oră. În schimb, începând cu clasele mari, ora se rezumă doar la explicațiile profesorului. Chiar zilele trecute scriam pagini întregi pe caiet.
Deci, dragi profesori, apelați la tehnologie și la metode cât mai interactive.”
„De foarte multe ori, ca elevi, identificăm profesorii cu care avem o relație elev-profesor destul de bună, bazată pe încredere și comunicare. Acestor profesori trebuie să le mulțumim pentru implicarea și patosul lor pentru funcția pe care o au. Acești dascăli trebuie să-și cunoască importanța lor în societate, deoarece modelează caracterele următoarelor generații.
Însă, există și profesori pe care îi putem integra în categoria “așa nu”. Sunt acele cadre didactice care nu reușesc să realizeze o comunicare eficientă cu elevii. Din păcate, aceștia, în loc să modeleze caractere, ajung să le distrugă încet-încet în timpul celor 12 ani școlari, apoi în facultate.
Ziua Mondială a Educației este despre voi, cei care sunteți în acest sistem și vă luptați cu el!
Nu putem spune că educația este cel mai finanțat sau cel mai dezvoltat sistem din România, însă, implicarea voastră îl dezvoltă! Voi, cadre didactice, sunteți în sistemul educațional și alături de voi, noi, elevii și doar împreună putem transforma un sistem educațional învechit în unul al secolului al 21-lea.
Dorim să vă transmitem mulțumiri pentru implicare, devotament, curaj și perseverență!
Cu drag,
Un elev al României”
„Dacă vreodată le trece prin minte gândul <<tinerii din ziua de azi>> sau <<generațiile astea noi…>>, cred că fiecare generație s-a îndoit de următoarea generație. Și, de fiecare dată, în mare măsură, s-au înșelat. Așadar, ei pot să încerce ceva diferit.
Să aibă încredere în următoarea generație”.
„Să dați teme pentru acasă mai practice. La cursuri să permiteți și elevului să-și spună opinia în legătură cu un subiect.”
„Să fie mai înțelegători, sa încurajeze cât mai mult elevii. Consider că sunt mai importanți stimuluii pozitivi decât cei negativi. Să antreneze fiecare elev în discuții, chiar și pe cei mai timizi, care nu răspund, în mod normal, și să le valideze opiniile. În felul acesta ei prind curaj în a se exprima și, mai ales, în a-și forma păreri despre diferite subiecte.”
„Ca student în anul 3, am avut ocazia să cunosc destul de multe tipuri de profesori. La facultatea la care sunt, nu pot spune că am avut parte să cunosc prea mulți profesori care sa aibă nevoie de sfaturi, majoritatea au fost exact așa cum scrie în <<fișa profesorului>>. Dar, dacă ar fi sa ma mai întâlnesc cu o mică parte din ei, cei care <<ne-au făcut zilele amare>>, aș vrea să le pot spune să fie mult mai înțelegători și mai aproape de studenți. Le-aș mai sugera să fie acel tip de profesor la care visau și dumnealor atunci când priveau tabla, din băncile amfiteatrul, și care și-l doresc pentru copiii lor, viitori studenți.”
„Aș vrea să le transmit profesorilor să fie mai îngăduitori, mai expliciți, să nu uite că au fost și ei elevi și că, ce lor nu le place să li se facă, să nu ne facă și nouă. Uneori, să ne trateze ca pe niște prieteni, deși să fie și puțin impunători și să traseze niște limite, dar nu ziduri. Îi sfătuiesc sa fie deschiși și, din când în când, să se coboare la un anumit nivel, pentru că fiecare e structurat diferit și nivelul de înțelegere la fel.”
