plutesc între plăcile-faianță din baia udă.
îmi vorbesc mine cu eu când nimeni nu asculta la ușă cu paharul de plastic.
personajele poartă așa zisele CostumeStare
cusute-n amintiri pe care le vomităm în veceu,
apoi tragem apa, se uzează,
sistemul nevors intră-n delir de somn REM.
(Rememorarea Erorilor Mintale)
sau momentul acela când nervii grași de chin
spânzură celule, împietresc,
alunecă prin tunele-plasmă ale organelor de simț-
cad peste gresia plină de fisuri unduite,
leg de gâtul axon funia corpul celular împietrit,
ies din timpanele lui
în baia pătată cu activități intelectuale de făcut noaptea singur
când nu te ascultă nimeni cu paharul de sticlă.
