Îmi plăcea să merg la bunici când eram mică. Doar pentru a mă juca prin grădină, pentru a culege flori și pentru faptul că mâncam fără să o mai ajut pe mama să strângă vasele și să le spele. Îmi plăcea mai mult să o ajut pe bunica la treburi (asta tot în funcție de vremea și de cheful răsărit de nicăieri), dar niciodată nu dădeam importanță conversațiilor dintre bunicii și părinții mei.

Mi se păreau plictisitoare, fără sare și piper. Consideram aceste treburi atât de mici și de neplăcute. Puteam discuta despre păpuși, cărți, „bau-baul” din fiecare pas mărunt și despre temerile de a mă juli din nou. Uneori, dădeam ochii peste cap doar pentru ca discuția să se schimbe sau pentru ca mama să-mi spună „du-te și te joacă dacă nu-ți convine”. Zis și făcut.

La vârsta de 21 de ani, treburile s-au schimbat radical.

Încă mai am bucuria de a culege flori, dar mai interesantă mi se pare conversația în care tatăl meu i se adresează bunicului cu „tată” și încep să  vorbească despre „ale vieții valuri”. „Tatăl dragului drag”, așa se adresează bunicul. Și-mi surâde inima de bucurie, că, după atâta timp, părinții mei își revăd părinții lor. Copilul devenit adult se reîntâlnește cu părintele.

Zâmbesc, râd, glumesc, vorbind despre năzbâtiile pe care le făceau ai mei când aveau în jur de 15-16 ani. Și mă gândeam cât de greu ar trebui să le fie părinților mei în a-mi oferi o educație într-un mod tipic acestor vremuri, cât de greu ar trebui să le fie în luarea deciziilor gândindu-se ce ar urma (eșec sau succes) și cât de greu le-a fost să se adapteze în funcție de nevoi, în funcție de muzica nouă, cerințe, aspecte și contexte.

Să treacă de la vremurile de demult apuse spre ceea ce a răsărit odată cu trecerea anilor.

Acum, la 21 de ani, atentă fiind la relația părinților mei cu ai lor, am înțeles că încă au și ei un suflet de copil. Au nevoie să se joace, să culeaga flori și să simtă acea mângâiere părinteasca pe umăr.

Îmi place să merg la bunici. Doar pentru că-mi descopăr părinții prin ochii părinților lor.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.