Fetița din mine plânge,
am lăsat-o iar în ploaie
Se roagă să o aduc înapoi în suflet,
dar e închis.
Am aruncat cheia în marea de urlete de mai devreme
Mama stă într-un colț,
buzele i se mișcă, cred că spune ceva
dar nu aud.
Trebuie să îngrop durerea, trebuie să îngrop sunetele
Valurile vieții mele se sparg de marea
încețoșata
Mă uit la imagine și văd cum dispare,
totul e din ce în ce mai mic
mama încă spune ceva, dar urechile mele au fost mistuite
de bătaia aripilor care s-au frânt
Copilă, nu plange
nici adultul din mine nu știe ce se întâmplă
Trebuie să aștepți la fereastra sufletului
Până se face…
Lumină.
Sursă foto: https://instamoz.com/image/sad-girl-foot-water.B0u
