Copilărie de ce oare te-ai grăbit?
Nu vezi că lumea-i crudă ?
Un cuvânt de-l spui greșit,
O piatră îți este aruncată
În a ta gândire pură.
Un ceas de m-ai întoarce în timp,
Odată să mai fiu copil,
Să-mi amintești de clipele în care
Stăteam cu orele târzii pe afară
Și alergam desculț prin păpușoi.
Un copil făr’ de nevoi.
Fii fericit cât încă ești copil.
Timpul trece. Viața-i scurtă.
Departe-mi eşti copilărie, rămâi cu bine!
Autor: Sima Cătălin-Ilie
