sondă NASA

O sondă NASA a determinat structura internă a planetei Marte

Oamenii de știință spun că acum au câteva date și cifre absolute pentru a descrie structura rocilor interne de pe Marte. Informațiile provin de la nava spațială InSight, care a înregistrat, de la începutul anului 2019, seismele de pe planetă.

Semne de alunecări de teren și alte activități tectonice de pe suprafața lui Marte, văzute de Mars Reconnaissance Orbiter, posibil legate de două cutremure detectate de InSight. NASA/JPL-Caltech/University of Arizona
Semne de alunecări de teren și alte activități tectonice de pe suprafața lui Marte, văzute de Mars Reconnaissance Orbiter, posibil legate de două cutremure detectate de InSight. NASA/JPL-Caltech/University of Arizona

Misiunea condusă de NASA a dezvăluit grosimea medie a scoarței lui Marte, dar și dimensiunea nucleului planetei. Ca un prim-fact, media scoarței este oarecum mai subțire decât se așteptaseră: 24 km și 72 km. Drept al doilea fact, raza planetei este de 1.830 km și se află la un capăt superior față de estimările anterioare.

Astfel, s-au cartografiat direct straturile interne ale unei planete în afară de Pământ. Totodată, s-a dovedit cum Marte (raza totală: 3.390 km) este pe o scară mult mai mare.

Sonda InSight a obținut rezultatele urmărind semnalele seismelor, fiind exact modul în care seismologii studiază straturile interne pe Pământ.

Seismometrul trimis de sonda NASA a observat sute de cutremure, cu cinci în ultimii doi ani care au avut proprietăţile perfecte pentru a „imagina” interiorul Marte.

Echipa, care este condusă din Franţa şi Regatul Unit, determină scoarţa Marte ca având o grosime fie de 20 km sau de 39 km exact sub sondă, în funcţie de stratificarea care există. Extrapolând geologia cunoscută a suprafeţei restului planetei, rezultă o grosime estimată între 24 şi 72 de kilomtri.

Prin comparaţie, grosimea medie a scoarţei Pământului este de 15 – 20 de kilometri. Doar într-o regiune continentală precum Munţii Himalaya poate ajunge la 70 km.

Miezul Planetei Roşii începe de la aproximativ jumătatea distanţei de la suprafaţă la o adâncime de circa 1.560 de kilometri şi se găseşte în stare lichidă.

Echipa misiunii a spus că din noile observaţii directe rezultă două urmări fascinante.

Prima este aceea că masa cunoscută şi momentul de inerţie pentru Marte presupune că miezul este mult mai puţin dens decât era crezut şi că aliajul fier-nichel care îi domină compoziţia trebuie să fie puternic îmbogăţit de elemente mai uşoare, precum sulful.

A doua consecinţă are legătură cu stratul dintre miez şi scoarţă – mantaua. Aceasta este mai subţire decât era presupus.

Detalii despre structura internă a planetei Marte sunt raportate într-o serie de articole ştiinţifice în revista Science.

Prof. Tom Pike de la Imperial College London, Marea Britanie, unul dintre anchetatorii principali ai sistemului seismometru al Insight, a declarat pentru BBC News: „Am reușit pentru prima dată să privim în interiorul altei planete folosind seismologia și ceea ce am văzut pe Marte este că avem un miez mai mare și un miez mai ușor decât ceea ce era de așteptat. Și asta spune ne cam dezvăluie despre modul în care a evoluat planeta de-a lungul timpului geologic.”

Detalii despre structura internă a lui Marte sunt raportate într-o serie de articole științifice din revista Sciences. Dr. Cottaar are o perspectivă publicată alături de ei.

În prezentarea studiilor, Dr. Cottaar a subliniat următoarele aspecte:

„Indiciile despre istoria geologică a unei planete sunt conținute în structura sa interioară, în special în nucleul ei. Am detectat reflexii ale undelor seismice de la limita miez-manta a Martei folosind datele seismice InSight și le-am inversat împreună cu datele geodezice pentru a constrânge raza miezului metalic lichid la 1830 ± 40 de kilometri. Miezul mare implică o manta marțiană similară mineralogic cu mantaua superioară terestră și zona de tranziție, dar diferă de Pământ prin faptul că nu are o manta inferioară dominată de bridgmanite. Am dedus o densitate medie a miezului de 5,7 până la 6,3 grame pe centimetru cub, care necesită un complement substanțial de elemente ușoare dizolvate în miezul de fier-nichel. Umbra nucleului seismic, așa cum se vede din locația InSight, acoperă jumătate din suprafața lui Marte, inclusiv majoritatea regiunilor potențial active – de exemplu, Tharsis – limitând, eventual, numărul de cutremure detectabile.”

surse: bbc.com, nytimes.com, 4xaa.com