Simbol al celui mai mare port al României, Cazinoul de pe faleza din orașul Constanţa a fost ridicat în 1904-1910 la iniţiativa regelui Carol I. Totuși acest monument, ce ar trebui să fie mândria şi punctul de atracţie al urbei, este într-o avansată stare de degradare.

Câtă frumusețe trebuie să înglobeze un arhitect într-o construcție pentru ca farmecul ei să reziste chiar și după ce creația lui a fost abandonată de decenii? Arhitectul Daniel Renard a reușit asta in 1910 și clădirea este una din rănile deschise ale României de după 1989: Cazinoul din Constanța.

Povestea pe scurt a acestui fascinant obiectiv, declarat de autorități monument istoric, conform www.avantaje.ro :

Ideea unui cazino în Constanța datează încă din 1880. Două cazinouri fuseseră construite și apoi demolate înainte de 1903 când primarul liberal al orașului a comandat această clădire arhitectului Daniel Renard. Acesta a început turnarea fundației când politica și-a băgat nasul, liberalii au plecat și conservatorii l-au înlocuit pe Renard cu alt arhitect, Petre Antonescu, ce a venit cu o altă viziune. După doi ani însă, liberalii au revenit și Renard, născut în Neamț și cu studii la Paris, fiu de mamă româncă și tată elvețian, și-a reluat proiectul așa cum îl văzuse de la început: în stil Art Nouveau.

Anghel Saligny- unul din marii ingineri ai României

Anghel Saligny este unul dintre cei mai mari ingineri ai României care a efectuat lucrări de nivel mondial.

S-a născut în data de 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, judeţul Tecuci (actualmente, judeţul Galaţi) şi a murit la data de 17 iunie 1925, Bucureşti. Anghel Saligny a provenit dintr-o familie de origine franceză din Alsacia, iar tatăl său, pe numele lui complet Alfred Rudolf de Saligny, a fost pedagog şi s-a stabilit în România la începutul anilor 1850.


Cazino Constanța în perioada 1893-1907

Cea de-a doua versiune a cazinoului a fost comandată și construită de către orașul Constanța și primarul Belik într-o locație din apropiere și și-a deschis porțile în 1893. A fost zidită și situată în aproximativ aceeași locație ca actualul cazinou și, ca și predecesorul său, a fost construit din lemn. Cazino Constanța era compus dintr-o sală de dans, mai multe camere, dar numai o terasă la mare.

În mai 1902, căpitanul Constantin Creangă a cerut primăriei și conducerii locale să închirieze clădirea. S-a făcut publicitate cu bucătar-șef, un cofetar calificat și fluent în două limba franceză.

El a avut succes și clădirea a fost transferată în îngrijirea sa, pentru 2.000 de lei pe an, cu stipularea că „vinde mărfuri și produse de cea mai bună și cea mai înaltă calitate” și utilizează „petrol de cea mai bună calitate, pentru a nu produce miros, când este ars pentru lumină.

Cazinoul din Constanța în era comunistă

După ce comunismul a venit în România, guvernul comunist postbelic a decis să transforme cazinoul într-o casă de cultură pentru a susține propaganda comunistă. Cazinoul a fost renovat de către guvernul comunist, cu un detașament format din 100 de prizonieri politici din tabăra de muncă a sclavilor Poarta Albă, sub inginerul adjunct Aurel Mărășescu.Un supraviețuitor și muncitor a încercat să adune o listă de prizonieri care au lucrat la proiect și au reușit să-și amintească 59 de prizonieri.

Prizonierii dormeau într-o zonă pe litoral, fiind singurul loc în clădire unde cerul nu era vizibil. Nu a existat căldură și au fost la mila oamenilor, chiar recurgând la consumul de organe de animale, potrivit unuia dintre prizonieri. Proiectul a fost același în fiecare zi. Lucrați, înfricoșător și fără sfârșit, apoi dormiți! La sfârșitul lunii iulie 1952, clădirea a fost recuperată de către cei trei colonei ai Securității, care au fost responsabili cu supravegherea prizonierilor și a proiectului – Domnul Albon, Domnul Cozmici și Domnul Crăciun. În 1956, clădirea a fost declarată parte a patrimoniului național.

Ce se întâmplă cu cazinoul în prezent?

Datorită cheltuielilor operaționale mari, clădirea a rămas închisă încă din 1990. Ultimele reparații majore ale clădirii au avut loc în 1988. Primăria Municipiului Constanța a încercat să reabiliteze clădirea în 2006. În 2007, cazinoul a fost închiriat timp de 49 de ani grupului israelian „Queen”.

După numeroase întârzieri, autoritățile locale au refuzat reconstruirea clădirii, dar și transferul acesteia către compania israeliană. În ianuarie 2018, Europa Noastra, cu sprijinul Institutului Băncii Europene de Investiții, în calitate de partener fondator, și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei ca partener asociat, a catalogat Cazinoul drept unul dintre cele 7 locuri cele mai periclitate din Europa.

În anul 2014, edificiul a fost transferat administrației Companiei Naționale de Investiții ca soluție finală de salvare. A fost organizată o licitație pentru atribuirea contractului pentru executarea lucrărilor de reabilitare în cazino, cu 5 companii private care s-au înscris. Toate cele cinci firme au fost descalificate din licitație din cauza nerespectării standardelor minime de calificare stabilite de guvern.

O perioadă de apeluri și litigii au urmat, în timp ce cazinoul a rămas abandonat. 10 milioane de euro au fost alocate reabilitării cazinoului, dar din cauza litigiilor și a fenomenelor politice, banii și cazinoul au rămas neatinse. Primarul din Constanța, în 2018, Decebal Fagadau, a anunțat că orașul Constanța va începe lucrările publice și eforturile de conservare. Finalizarea lucrărilor va avea loc în noiembrie 2018, de Ziua Dobrogei, independent de data licitației Societății Naționale de Investiții.

Concluzie

Acum că știi toate aceste lucruri, cu siguranță vei privi altfel cazinoul când te va mai purta drumul spre mare. Pentru mai multe informații despre alte cazinouri populare din România, care au marcat istoria nu doar prin arhitectura lor impozantă și rafinată, ci și prin utilizarea incintei clădirilor în diverse scopuri de-a lungul evenimentelor istorice, îți recomandăm să citești întreaga serie de articole despre cele mai emblematice cazinouri de la noi din țară.

Oricât de agitat, trecutul ne flutură întotdeauna, la plecare, o eșarfă frumoasă, căci are nevoie de regretele noastre pentru a supraviețui.

sursă: www.historia.ro