închis de lume îmi trăiesc existența printre cartilajele oamenilor
acompaniat doar de grafit vorbăreț și creioane sinucigașe de rațiune.
colțul capsulei îmbrățișează oasele craniului până-mi zboară de pe umeri,
organele urcă TrepteleCoaste alunecând pe josul limbii.
lângă sobă ficatul pune secreții pe foc,
intestinele aranjează așternuturile albe,
foile rupte pe jos sunt inspirate-n plămâni,
măduva blocată în gaura cheii
privește cum creierul cu multe picioare
leagă pânza-n fire de ChiasmăLotus.
ridică pereți din cărămizi osoase
lipiți cu lichid sinovial luat cu degetul din pereții interiori ai articulației,
când lumea se îmbolnăvește de artroză
