Iluzie citadină. Privesc în gol, ploaia bate în geam
Un far luminos apare în față
Sunt trenuri care-alearga tăcerea nopții
Pe șinele lucioase cu stropi de tinichea.
Coloane fumegânde se-ntrezăresc în noapte
Printre săgeți luminoase, îndreptate spre cer
Domni și doamne, vitrine argintii
Scârțâit de roți, geamuri fumurii.
Clădiri din cărămizi se scurg pe străzi alene
Printre persoane triste, de timp abandonate
Șuieraturi de tren, lumina-i trecătoare
Asemeni unor valuri mișcătoare.
