Frustrări tomnatice
Frustrări tomnatice

 

Mă simțeam singur și fără chef de viață,
În sufletul meu era  pictat  haosul molipsitor al toamnei.
Afară este o furtună ce-mi spulberă liniștea.
Stau singur pe bancă și meditez asupra vieții.

Voiam să fiu singur, departe de lume,
Departe de tot ce mă înconjoară,
Departe de lumea veninoasă
Care mi-a invadat sfera de cristal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.