O serie de studii au fost efectuate în încercarea de a explora efectele privării de somn asupra reacțiilor corpului uman. Experimentul somnului rusesc ar fi luat naștere în anul 1940, într-o unitate de testare sovietică sub acoperire. Având în vedere situațiile critice adresate experimentului, o mare parte dintre studiile efectuate sunt încercări de a investiga validitatea acestuia.
Există neînțelegeri cu privire la originea „legendei”. Unele surse susțin că prima apariție poate fi legată de un utilizator „OrangeSoda”, al cărui nume real este în prezent necunoscut, care a postat pe site-ul Creepypasta, pe data de 10 august 2010. Altele vorbesc despre o postare din data de 8 august 2009, pe blogul Rip747 WordPress. De asemenea, Rip747 susținea că povestea i-ar fi fost spusă de către fratele său. Totodată, povestea a fost postată pe forumul de culturism de către un utilizator numit Falconpunch pe 20 august 2009.
În experimentul științific sancționat de militari, cercetătorii au ținut treji cinci prizonieri politici considerați dușmani ai statului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, timp de 30 de zile consecutive, utilizând un stimulant experimental pe bază de gaze. Subiecții de testare au fost păstrați într-un mediu ce permitea monitorizarea aportului de oxigen, astfel încât gazul să nu-i omoare.
În unele versiuni ale acestei legende, gazul utilizat în testare nu a fost numit și nici formula sa nu este cunoscută. Studiile au arătat că gazul ar fi fost utilizat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind creat pentru a ține soldații treji pe câmpul de luptă, fiind un catalizator hipnotic utilizat și ca ser de adevăr.
Pentru a participa la testare, subiecților li s-a promis, într-un mod fals, eliberarea. Astfel, cercetătorii au reușit să le câștige încrederea pentru a realiza experimentul, monitorizându-le comportamentul și conversațiile. Prizonierii au fost ținuți într-un mediu sigilat, dorind să se monitorizeze cu atenție aportul de oxigen. Camera avea microfoane, ferestre de 5 inch cu geamuri de sticlă. Totodată, aceasta era aprovizionată cu paturi, cărți, apă curentă și toaletă și suficientă hrană uscată pentru a rezista pe parcursul experimentului.
Subiecții s-au comportat normal în primele patru zile și, având în vedere dorința lor de a fi eliberați, nu aveau puterea de a se plânge. Conversațiile lor abordau subiecte cu privire la traumele trăite în trecut. Însă, începând cu cea de-a cincea zi, conversațiile lor au devenit din ce în ce mai macabre.
Experimentul somnului rusesc – Odată cu finalizarea primelor cinci zile, subiecții au început să se plângă de evoluția evenimentelor, arătând semne de frică și paranoia severă.
Prizonierii au încetat să mai vorbească între ei și au început să șoptească în microfoane. Experimentatorii au dedus că paranoia ar fi o urmare expunerii la gaz.
După nouă zile, unul dintre subiecții testului a țipat ore întregi, încât și-a rupt corzile vocale și a devenit mut. Ceilalți subiecți nu au reacționat în această fază. Urmare a ceea ce experimentatorii considerau a fi paranoia, unii dintre subiecți suflau în microfoane. Un al doilea subiect a început să țipe și, pentru a împiedica cercetătorii să privească în cameră, subiecții au lipit pe ferestre pagini din cărți cu propriile fecale. Urletele și șoaptele s-au oprit.
După alte trei zile trecute, cercetătorii au verificat microfoanele din oră în oră, deoarece subiecții de testare nu mai prezentau reacții, iar în cameră consumul de oxigen a indicat că cei cinci ar trebui să fie în viață.
Având în vedere lipsa reacțiilor din partea subiecților în cea de-a 14-a zi, experimentatorii le-au făcut o altă promisiune falsă pentru a reuși continuarea cercetării, temându-se că subiecții erau fie morți, fie în comă.
Au anunțat: „Deschidem camera pentru a testa microfoanele; îndepărtează-te de ușă și stai întins pe podea sau vei fi împușcat. Respectarea va câștiga, pentru unul dintre voi, libertatea imediată ”.
Spre surprinderea lor, au auzit o singură frază cu un răspuns calm: „Nu mai vrem să fim eliberați”.
În imposibilitatea de a provoca reacții, au izbucnit dezbateri între cercetători și forțele militare. În final, s-a decis oprirea gazului și redeschiderea camerei. Subiecții au început să implore repornirea gazului, de teamă că vor adormi. Doar patru dintre cei cinci subiecți mai erau în viață. Cei patru au efectuat mutilări și dezmembrări letale asupra lor, inclusiv smulgerea cărnii. Relațiile alimentare nu mai fuseseră atinse din ziua a cincea.
Canalul de scurgere din centrul camerei era înfundat cu bucăți de carne din coapsele și pieptul subiectului mort. Cercetătorii au observat că distrugerea cărnii de pe vârful degetelor a fost auto-provocată manual, nu cu dinții.
„Organele abdominale de sub cutia toracică a tuturor celor patru subiecți fuseseră îndepărtate. În timp ce inima, plămânii și diafragma au rămas la locul lor, pielea și majoritatea mușchilor atașați la coaste fuseseră smulse, expunând plămânii prin cutia toracică. Toate vasele de sânge și organele, tocmai fuseseră scoase și așezate pe podea, în jurul corpurilor eviscerate, dar încă vii, ale subiecților. Se putea observa că tractul digestiv al tuturor celor patru funcționa, digerând mâncare.
A devenit repede evident că ceea ce digerau era propria lor carne pe care o smulseseră și o mâncaseră de-a lungul zilelor”.
Subiecții au refuzat să părăsească camera și au implorat oamenii de știință să continue cu administrarea gazului. Unul dintre soldați a murit după ce i-a fost rupt gâtul, altul a fost grav rănit, după ce o arteră din picior i-a fost ruptă de către unul dintre subiecți cu dinții.
În luptă, unul dintre cei patru subiecți vii a murit. În cele din urmă, cei trei supraviețuitori au fost scoși din cameră și mutați într-o unitate medicală. Aceștia prezentau forță extremă, rezistență la medicamente. De exemplu, cel mai rănit dintre cei trei a fost dus în sala de operații chirurgicale, unde, medicii au constat că subiectul era imun la sedativul pe care i l-au administrat pentru operație. S-a luptat împotriva constrângerilor până când inima i s-a oprit. În autopsie s-a constatat că sângele său avea de trei ori nivelul normal de oxigen.
La fel, ceilalți doi subiecți erau imuni la sedative. Pacienții râdeau continuu și cereau gazul stimulant, repetând obsedant: „Trebuie să rămân treaz!”.
După ce leziunile au fost oarecum tratate, supraviețuitorii au fost pregătiți să se reîntoarcă în cameră, fiind conectați la un monitor EEG. Unul dintre subiecți a adormit, iar undele sale cerebrale s-au schimbat imediat în cele ale somnului profund, apoi s-au aplatizat pentru ultima dată când inima i s-a oprit. Singurul subiect rămas a țipat pentru a fi sigilat imediat în cameră.
Inițiatorul experimentului își îndreptă arma spre subiectul rămas, în timp ce ceilalți membri ai echipei medicale și de cercetare fugeau din cameră. „Nu voi fi închis aici cu astfel de lucruri! Nu cu tine!”, a țipat la bărbatul legat de masă. „Ce ești tu?”, a strigat, „Trebuie să știu!”
Subiectul a zâmbit.
„Nu-ți dai seama? Sunt tu. Sunt nebunia care se ascunde în toți, implorând să fiu liber în fiecare moment, strigând din mintea ta cea mai profundă de animal.
Sunt ceea ce ascunzi în spatele ușilor închise, în fiecare seară. Sunt ceea ce sedezi spre tăcere și paralizie când te duci în paradisul nocturn unde nu pot călca”.
Cercetătorul a îndreptat spre inima subiectului și a tras. Undele cerebrale de pe monitorul EEG se aplatizau în timp ce subiectul se stingea murmurând: „Aproape liber…”
Totuși, anumite studii susțin că trei supraviețuitori s-au reîntors în cameră, nu doi: „TREI subiecți supraviețuitori au fost puternic reținuți și mutați într-o unitate medicală”. Și nu, nu cred că unul dintre ei ar fi putut învia din morți.
Însă, și autorul acestei legende a dorit să se joace cu numărul deceselor. Unul dintre subiecți a adormit și a murit înainte ca respectiva cameră să fie izolată. Singurul subiect care ar fi putut vorbi a țipat pentru a se izola rapid camera. Comandantul militar a ordonat unor trei cercetători să meargă alături de cei doi subiecți închiși pentru a continua experimentul. Un cercetător l-a ucis pe comandant și pe subiectul mut. Cu un singur subiect de testare supraviețuitor, experimentatorul a susținut că nu va fi închis în cameră cu ființe care nu mai pot fi numite oameni.
surse: therichest.com, sleepguru.in, creepypasta.fandom.com, www.creepypasta.com
