„Experimentul Milgram”
„Experimentul Milgram”

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, psihologii și sociologii au pornit studii și cercetări cu  privire la crimele împotriva umanității, care au avut loc în lagărele de concentrare și exterminare naziste.

Stanley Milgram a fost un psiholog care a dorit să expună  rezolvări ale acestor  dileme în lumea psihosociologiei de atunci. În unul dintre experimentele sale, Milgram a dorit să evalueze obediența/rezistența individului la autoritate, supunerea intervenind în principiile sale morale.

Voluntarii au fost selectați prin publicarea unui anunț în ziar, ce viza un experiment asupra memorării. A fost oferită și o recompensă pentru participarea în acest experiment. Se urmărea influența administrării cu pedepse în procesul de memorare, omul fiind mai atent în urma administrării de mici electroșocuri.

Impulsurile electrice și condiționări psiho-sociale

Fiecare participant făcea pereche cu un alt voluntar și trăgeau la sorți care să fie „profesorul” și care să fie „studentul”. Artificiul compozițional al experimentului a fost un generator de impulsuri electrice creat de către Milgram. Apoi, subiectul era dus într-o cameră unde i se atașau electrozi de brațe.

Generatorul era calibrat între 15-450 de volți. Gradația de 15 volți declanșa un șoc mic, intensitatea crescând până la 375 de volți, capabilă de șocuri foarte dureroase. Organizatorii au respins, în final, gradația de 450 de volți,  care ar fi avut capacitatea de a-l ucide pe voluntar. Pentru siguranța subiecților, declanșatoarele nu au fost niciodată conectate la curent electric, dar „profesorilor” nu li s-a spus acest lucru.

Cei doi, „studentul” și „profesorul” erau duși în camere separate. În camera în care era trimis „profesorul” se găsea un aparat de control pentru administrea șocurilor, deținând mai multe comutatoare cu etichete ale voltajului ce va fi declanșat prin apăsare. 

Totodată, imginea camerei surprindea și un voltmetru pentru a certifica veridicitatea experimentului (comutatoarelor reale care declanșează șocuri electrice reale).

Milgram focaliza, pe de altă parte, cât de departe pot merge oamenii pentru a se supune unui ordin, dacă aceștia au la îndemână un obiect pentru torturarea altor oameni. În aceeași ordine de idei, Stanley contura imaginea oamenilor influențabili, obișnuiți să comită atrocități, cum se întâmplase în cel de-al Doilea Război Mondial.

See the source image

Cum se desfășura experimentul?

Cei cu rol de „studenți” trebuiau să răspundă unor întrebări, iar refuzul de a răspunde sau răspunsurile greșite se pedepseau de către „profesori” prin declanșarea unui șoc electric în corpul „studenților”. Dacă din milă, „profesorii” refuzau pedepsirea colegilor la experiment, intervenea „experimentatorul suprem”, personaj de la care trebuiau să primească ordine.

Cei în rol de „profesori” primeau, așadar, câte un set de instrucțiuni cu următoarele îndemnuri:

  1. „Te rog continuă!”
  2. „Insist să continui!”
  3. „Experimentul îți cere să continui!”
  4. „Este absolut necesar să nu renunți și să continui!”

See the source image

De asemenea, persoana cu autoritate avea pregătite răspunsuri standard care să răspundă îngrijorării voluntarilor:

Dacă voluntarul se arăta îngrijorat pentru că studentul ar putea fi rănit de electroșocuri, i se răspundea că electroșocurile pot fi dureroase, dar nu sunt periculoase și nu vor produce răni permanente;

Dacă voluntarul se arăta îngrijorat de faptul că studentul nu mai vrea să continue, i se răspundea că indiferent dacă îi place sau nu studentului, experimentul trebuie să continue până învață răspunsurile corecte;

Dacă voluntarul se arăta îngrijorat de faptul că s-ar putea întâmpla rău și va fi tras la răspundere, i se răspundea că indiferent ce se întâmplă nu va fi responsabilitatea lui, ci a persoanei cu autoritate.

Rezultatele

Se pare că ființa umană prezintă comportamente înnăscute, în urma cărora acceptă cele mai absurde și crude ordine, dacă acestea vin din partea unei autorități căreia nu i se pot opune. Oamenii pot fi ușor manipulați de persoanele cărora le recunosc autoritatea ca un drept moral sau ilegal.

See the source image

Milgram susținea că, în societate, oamenii adoptă două stadii:

  • autonom, când își aleg liber acțiunile
  • agentic, atunci când îi lasă pe alții să le ghideze acțiunile
Însă, pentru a intra în stadiul agentic, oamenii trebuie să cunoască două conjuncturi:
  • persoana care dă ordine este calificată să acționeze asupra comportamentului lor
  • autoritatea își va asuma săvârșirea faptelor făcute în comun

Atunci când participanților li s-a spus că vor fi responsabili pentru acțiunile lor, „profesorii” nu au îndrăznit să apese pe butonul declanșator. Însă, atunci când „experimentatorul” și-a asumat responsabilitatea faptelor, participanții au abuzat de chinuirea colegilor.

Totuși, respectivele șocuri nu erau reale. De fapt, pentru consistența rezultatelor, au fost făcute înregistrări cu vocea „studenților”. Pentru fiecare prag de voltaj, era redată o înregistrare. Odată cu intensificarea voltajului, se intensifica și vocea.

Statisticile arată că nu mai puțin de 65% dintre voluntarii cu rol de „profesori” au continuat să-și chinuie colegii cu impulsuri electrice care se apropiau de 450 de volți, în ciuda urletelor de durere.

See the source image

surse: education-portal.com, Wikimedia, stelianmuscalu.ro, stefamedia.com