Dragobete

Cu toții știm că Dragobotele e prilejul ideal de a le aminti persoanelor iubite cât de mult înseamnă pentru noi. De la flori, la bijuterii scumpe, și de la ciocolată la adevărate opere de artă culinare, fiecare vrea să își impresioneze jumătatea într-un mod inedit. Pentru că, așa cum deja cu toții o știm, iubirea trebuie înălțată pe un piedestal. Fie că este doar și pentru o zi.

Ceea ce nu știm, însă, este că uneori ciocolata, florile și bijuteriile nu sunt de ajuns. Iubirea se manifestă în nenumărate forme, fie materiale, fie spirituale, și nu e întotdeauna plăcută. Trupul poate simți plăcerea atingerilor, însă sufletul se va încăpățâna să se lase pătruns de aceasta.

Lupta dintre trup și suflet va da naștere unei noi forme de iubire, și anume suferința.

Legenda suferinței se află chiar în adâncul sufletului nostru și a luat naștere în momentul în care creierul și inima nu s-au mai înțeles. Iubirea a fost simțită, iar suferința trăita. Creierul a fost ignorat, iar inima sfâșiată.

La începutul începutului, înainte ca oamenii să fie pe deplin niște ființe cugetătoare, trupul acestora era controlat exclusiv de bătăile inimii. Mergeau, cântau, mâncau, ascultau și vedeau natura doar prin prisma emoțiilor. Se bazau pe ceea ce simțeau, pe instinct și pe ceea ce pompa inima în venele lor.

Primul sentiment pe care l-au putut recunoaște a fost iubirea. Au observat cum inima bătea neregulat atunci când se aflau în preajma unei anumite persoane, cum ceva înlăuntrul lor se însenina atunci când priveau cerul și cum o ușoară atingere a vântului îi făcea să tresară. Iubeau marea, pământul, iubeau animalele și viața. Tocmai traiul simplu îi făcea să perceapă iubirea ca fiind fericire (cu toate că ei încă nu știau ce e aia).

Dar, la un moment dat, stând în întuneric, un om a simțit că viața nu e suma orelor de vânat, mâncat și admirat natura.

S-a gândit, lucru curios, că își dorește mai mult. Era vădit mai inteligent decât colegii lui de breaslă, vedea lumea cu alți ochi și încerca (atât cât putea) să o înțeleagă. Atunci creierul începuse deja să se amestece în treburile inimii, iar în interiorul trupului său se produse schimbarea.

Prima dată acesta simți dezamăgire, apoi dezamăgirea se transformase în suferința neînțelegerii. Ceilalți nu pricepeau ce însemna „mai mult”, ei se raportau la emoția primitivă recunoscută la începutul existenței. Nu acordau importanță omulețului care voia să îi învețe ce înseamnă iubirea de fapt.

Anii au trecut, omul murise între timp, dar lumea începuse să conștientizeze situația în care se afla. Neajunsurile au început să devină evidente, iar emoția primitivă nu mai reprezenta unicul scop al vieții. Au început războaiele, prima dată între triburi, apoi pe o scară mai înaltă, revoltele, nemulțumirile și dezamăgirile. Au fost învățate ura, tristețea, invidia, lăcomia, iar inima se simțea deznădăjduită. Nu își mai recunoștea creația. Creierul, fiind mai practic și evaluativ, câștigase. Iubirea nu mai era simțită, iar fericirea se evaporase. Suferința luase locul iubirii, la un nivel la fel de primitiv. Doar că nu mai era un instinct, ci o consecință.

Anii au trecut, iar astăzi cu toții sărbătorim iubirea, vrând parcă să simțim puritatea ei de altădată. Cu toții o căutăm, ba chiar Einstein spunea că e răspunsul pe care îl așteptăm cu toții. Doar că nu despre emoția primitivă era vorba.

Când iubești, nu iubești și atât. Nu te lași purtat de valul speranței pe Insula Fericirii. Nu îmbrățișezi bunăstarea și nu crezi în basme, pentru că știi că tu poți scrie unul mai bun.

Când iubești , iubești totul. Iubești zilele cu soare, dar și pe cele înnorate. Iubești iarna, frigul, iubești defectele și crizele de nervi. Iubești cerurile, zilele în care nu vă vorbiți, cuvintele mai puțin siropoase și trandafirii aruncați la coș. Iubești suferința și dezamăgirea, pentru că deși par antonimele iubirii, ele sunt doar alte forme ale acesteia.

Când iubești, nu iubești doar pentru o zi, ci iubești pentru totdeauna.

De Dragobete, cu drag.

sursă foto: wallpaperaccess.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.