See the source image

 

Bluma Zeigarnik a realizat un studiu în care procesul psihic „protagonist” a fost memoria, dorind să compare conexiunile ce se formează în memorie prin prisma sarcinilor finalizate cu succes și cele incomplete.

 

 

See the source image

Karl Ewald Hering, fiziolog și psiholog german, a conturat următoarea idee: „Se par că datorăm memoriei aproape tot ceea ce avem sau suntem: ideile și concepțiile noastre reprezintă activitatea ei, iar percepția, gândirea și activitatea de zi cu zi sunt derivate din această sursă. Memoria colectează nenumărate fenomene într-un tot unitar; și așa cum organizmul nostru s-ar risipi într-o pulbere de particule componente, dacă ele nu ar fi ținute prin atracția memoriei, tot așa conștiința ar fi divizată în tot atâtea fragmente precum secundele trăite, dacă nu ar exista forța de legătură și unificare a memoriei.”

Cercetarea pe care a reușit să o realizeze Zeigarnik a influențat noua generație a psihologiei cognitive, studiile vizând condițiile fundamentale ale vieții psihice.

De cele mai multe ori, ne-am confruntat cu diverse sarcini care au avut un oarecare nivel ridicat sau mai scăzut de dificultate. Uneori nu avem dispoziția necesară pentru a rezolva task-urile sau chiar lăsăm pe mâine ceea ce putem face azi. Însă, finalizarea acestor activități constituie problematica pe care Zeigarnik a dorit să o cerceteze.

Momentul declanșator

În timp ce era la un restaurant, Zeigarnik a observat că ospătarii păreau să-și amintească mult mai bine comenzile meselor care nu erau servite sau plătite, față de cele făcute deja. Acest mod de reamintire a devenit o adevărate provocare. Zeigarnik a susținut că eșecul îndeplinirii sarcinilor creează un sentiment de „tensiune nerezolvată” și că această tensiune duce la o mai bună memorare a sarcinii nefinalizate (Savitsky, Medvec and Gilovich, 1997).

Realizarea cercetării și implicarea participanților

Cu scopul de a realiza cercetarea propusă și pentru a-și confirma ipoteza conform căreia oamenii își reamintesc mai bine task-urile incomplete față de cele finalizate cu succes, Zeigarnik a oferit participanților o serie de sarcini pe care ar trebui să le îndeplinească – de la 15 până la 22 de sarcini simple, inclusiv lucruri precum:

  • realizarea unei figuri de lut;
  • construirea unui puzzle;
  • completarea unei probleme de matematică.

Sarcinile vizau atât o natură manipulativă, cum ar fi mărgelele înșirate, cât și cerințele implicării abilităților mentale (construirea unui puzzle). Participanții au primit aprobarea pentru a finaliza jumătate din sarcinile oferite.

Însă, înainte de a finaliza cealaltă jumătate, subiecții au fost întrerupți. După sesiunile de activități, sarcinile au fost eliminate din câmpul vizual al participanților și fiecare a fost rugat să-și reamintească și să noteze unele dintre activitățile în care fuseseră implicat. Într-o fază ulterioară a experimentului, primul grup de participanți și-a amintit mai multe lucruri despre sarcinile neterminate / incomplete (aproximativ 90%), în comparație cu lucrurile duse la bun sfârșit, iar un al doilea grup de participanți a reamintit sarcinile întrerupte de două ori mai mult decât sarcinile finalizate.

În cercetarea sa, numărul de sarcini neterminate sau incomplete a fost desemnat „I” , iar numărul de sarcini finalizate a fost desemnat C.  Raportul I / C a fost văzut crescând pe măsură ce subiectul se apropia din ce în ce mai mult de scopul unei soluții satisfăcătoare de sarcini.

Alte experimente de acest tip:

  1. John Baddeley, 1960

Acesta a cerut participanților să rezolve o serie de anagrame într-un anumit interval de timp, urmând ca subiecților să le fie oferite răspunsurile anagramelor pe care nu au reușit să le finalizeze. Mai târziu, participanții și-au amintit mai bine cuvintele pentru anagramele necompletate, față de cuvintele anagramelor finalizate.

See the source image

2. Kenneth McGraw și Jirina Fiala
În timpul experimentului, participanții au fost opriți înainte de a finaliza o sarcina ce viza raționamentul spațial. În ciuda faptului că nu au primit recompense, 86% dintre participanți au dorit să lucreze, în continuare, la sarcina dată.
See the source image

Factorii peturbatori ai efectului:

Zeigarnik a atras atenția asupra unor factori ce ar putea interveni în direcția amintirii unei sarcini neterminate (Zeigarnik apud Denmark, 2010):

  • motivația subiectului;
  • starea de oboseală;
  • momentul întreruperii task-urilor.

See the source image

Sănătatea mintală și cunoașterea efectului Zeigarnik

Zeigarnik a emis ipoteza că sarcinile incomplete au fost stimulate de o „tensiune psihică” în persoană, ceea ce a fost un impuls pentru a termina sarcina. Cum sarcina a fost finalizată, tensiunea a fost ușurată. Cu alte cuvinte, când sarcinile sunt încă în procesul de finalizare, solicită un imens efort cognitiv, efort care poate fi oprit odată ce sarcina este terminată (Zeigarnik apud Denmark, 2010).

Odată cu nefinalizarea task-urilor, intervin și gândurile intruzive, mai bine spus, regretul sau acea „mustrare de conștiință”. Acest factor cauzează stres, anxietatea, dificultăți de somn și epuizare emoțională.

sursă:
Denmark, F. L. (2010). Zeigarnik effect. The Corsini encyclopedia of psychology, 1-1
Savitsky, K., Medvec, V. H., & Gilovich, T. (1997). Remembering and regretting: The Zeigarnik effect and the cognitive availability of regrettable actions and inactions. Personality and Social Psychology Bulletin23(3), 248-257.
foto: Wikipedia, spruchportal.de, bilgiustam.com