Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011.
„Credința lor puternică și curajul de a-L mărturisi pe Hristos au exprimat rezistența activă a Bisericii, alături de o rezistență camuflată sau diplomatică, împotriva ateismului militant, dincolo de unele discursuri și compromisuri «oficiale»”, a menționat Patriarhul României cu privire la apărătorii Ortodoxiei din perioada comunistă, într-un articol publicat de basilica.ro.
Începând cu martie 1945, Partidul Comunist a inoculat o teroare treptată împotriva opozanţilor politici, reproducând pe teritoriul României modelul Gulagului sovietic (rețea de lagăre și colonii de muncă forțață care au existat în URSS. Totodată, aceste lagăre aveau drept scop și exterminarea deținuților).
Conform Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, în România au existat:
- 44 de penitenciare principale;
- 72 de lagăre de muncă forțată destinate deținuților politici în care au pătimit peste 3 milioane de români dintre care 800.000 de oameni au murit.
În România, prin Legea nr. 221/2009 se subliniază următoarele: „Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în data de 6 martie 1945”, conform wikipedia.ro.
Fapte pentru care aceste persoane au fost condamnate:
- Crimă de surpare a ordinii constituționale:
„Acela care săvârșește acte violente în scop de a schimba forma constituțională a Republicii Populare Române, precum și acela care instigă pe locuitori de a se ridica în contra puterilor constituționale ale Republicii, comite crima de surpare a ordinei constituționale și se pedepsește cu detențiune grea dela 5 la 10 ani și degradare civică dela 3 la 5 ani”.
2. Crimă de uneltire împotriva ordinii sociale:
„Faptul de a propovădui prin viu grai schimbarea formei democratice de guvernământ a Statului”, „faptul de a face propagandă pentru răsturnarea în mod violent a ordinei sociale existente în Stat”, „faptul de a constitui sau organiza asociații secrete cu scopul arătat la alineatul precedent, fie că au ori nu caracter internațional”, „faptul de a lucra prin mijloace violente, pentru a produce teroare, teamă ori desordine publică, cu scop de a schimba ordinea economică sau socială din România”, „faptul de a intra în legătură cu vreo persoană sau asociație cu caracter internațional din străinătate sau din țară, în scopul de a primi instrucțiuni sau ajutoare de orice fel pentru pregătirea unei răsturnări a ordinei democratice a statului”, „faptul de a ajuta, în orice mod, o asociațiune din străinătate sau din țară, care ar avea de scop să lupte contra ordinei economice sau sociale din România”, „faptul de a se afilia sau deveni membru al vreunei astfel de asociații”, „cei care inițiază, organizează, activează sau participă la organizațiuni de tip fascist, politice, militare sau paramilitare” și „cei care, fără a fi membri ai unor astfel de organizații, fac propagandă sau întreprind acțiuni în favoarea acelor organizațiuni, a membrilor lor sau a scopurilor urmărite de ele”.
3. Trecerea frauduloasă a frontierei:
„Acela care intră sau iese din țară prin alte locuri decât acele destinate trecerii călătorilor, sau chiar prin acestea dar în ascuns, comite delictul de trecere frauduloasă a frontierei și se pedepsește cu închisoare corecțională dela 3 la 10 ani și amendă dela 4.000 la 40.000 lei. Aceeași pedeapsă se aplică și aceluia care a înlesnit trecerea frontierei în condițiile de mai sus”.
4. Răspândire de manifeste sau publicații interzise:
„Faptul de a produce, vinde sau distribui scrieri, desemne ori imprimate declarate ilicite printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Aceeași pedeapsă se aplică și aceluia care introduce, reproduce, vinde ori distribuie scrieri, desemne ori imprimate străine a căror introducere în țară a fost interzisă de autoritatea în drept”.
5. Instigare/agitație publică:
„Acela care, prin orice mijloace, instigă direct publicul la nesupunere către legi sau către autoritățile constituite. De asemenea, constituie delictul de instigare publică și simplul fapt de a îndemna publicul, prin orice mijloace și în mod direct la săvârșirea vreunei crime sau delict. Oricine, prin orice mijloace, va întreprinde sau va încerca să întreprindă o acțiune împotriva formei de guvernământ democratice, precum și oricine, prin orice mijloace, va agita sau va încerca să facă agitațiuni din care ar putea să rezulte un pericol pentru siguranța Statului se va pedepsi dela 5 la 10 ani închisoare corecțională”.
Închisorile
Penitenciarele reeducării: Suceava, Piteşti, Gherla, Târgu Ocna, Târgşor, Braşov, Ocnele Mari, Peninsula. Prin aplicarea metodelor de tortură, acestea vizau convertirea la ideologia comunistă.
Închisorile de exterminare a elitei politice şi intelectuale: Sighet, Râmnicu Sărat, Galaţi, Aiud, Craiova, Braşov, Oradea, Piteşti.
Lagăre de muncă: Canalul Dunăre-Marea Neagră (Peninsula, Poarta Alba. Salcia, Periprava, Constanţa, Midia, Capul Midia, Cernavodă, etc.), coloniile de muncă din Balta Brăilei.
Închisori de triaj şi tranzit: Jilava, Văcăreşti. Închisori de anchetă : Rahova, Malmaison, Uranus.
Închisori pentru femei: Mărgineni, Mislea, Miercurea Ciuc, Dumbrăveni.
Penitenciare pentru minori: Târgşor, Mărgineni, Cluj.
Penitenciarele Spital: Târgu Ocna şi Văcăreşti.
Metode de tortură
Cele mai utilizate metode de tortură au fost: lovituri aplicate în părţile sensibile ale corpului; strivirea unghiilor; smulgerea părului din cap; bătaia cu lopata; tratarea rănilor cu sare; crucificarea; bătaia sistematică la tălpi cu cravaşa, obiecte din lemn sau cauciuc; arderea tălpilor la flacară, lovituri cu un creion mai mare în testicole; bătăi cu saci de nisip.
O altă metodă folosită împotriva deţinuţilor a fost munca forţată.
Detinuţii erau puşi să muncească până la epuizare, iar hrana era lipsită de proteine. Neîndeplinirea normei zilnice atrăgea pedepsirea prin bătaie la şezutul gol, atârnarea cu capul în jos.
La începutul anilor 1950, în lagăre „lucrau” apoximativ 80.000 de oameni, dintre care 40.000 la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Securitatea, miliţia şi justiţia comunistă au decurs la operațiuni în vederea distrugerii unor arhive, falsificarea unor date și documente importante pentru a ascunde teroare comunistă cu care s-a confruntat România. În jur de 15-20% din numărul deținuților politici au fost împușcați sau exterminați în lagăre.
Mii de țărani înstăriți, intelectuali sau militanți ai partidelor istorice au fost împușcați.
În memoria şi spre cinstirea lor, Asociaţia Foştilor Detinuţi Politic din România (AFDPR) a ridicat monumente drept mărturie a ceea ce a însemnat comunismul.
Eliberarea majorității deținuților politici
Eliberarea majorității deținuților politici din România a fost stabilită prin decretele nr. 767/1963, nr. 176 și nr. 411/1964, care nu au fost publicate în Monitorul Oficial, așa că publicul larg nu cunoaște conținutul lor. Înainte de a fi eliberați, deținuții au fost avertizați că nu le era permis să spună nimic despre ce li s-a întâmplat, conform oficialmedia.com.
Fostul ministru de Externe, Corneliu Mănescu, a povestit cum s-a derulat procesul eliberării „politicilor”: „Amnistierea deținutilor politici s-a făcut din 1962 până în 1964, în mai multe tranșe, și a întâmpinat opoziția mai multor membri din conducerea partidului. Era, de fapt, o măsură politică în consens cu „reabilitările” victimelor stalinismului din celelalte țări. Numai că Gheorghe Gheorghiu Dej i-a eliberat pe toți, nu doar pe câțiva, cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică, de exemplu. Ceea ce i-a atras un mare capital politic în Occident. Aș vrea să spun – cu o anumită malițiozitate – că Dej a acceptat să dea curs acestor intervenții, deoarece și-a dat seama că va rămâne de pe urma acestei măsuri și cu un prestigiu crescut pe plan extern”.
Represiunea a continuat prin alte metode
După eliberarea deținutilor politici din 1964, Securitatea a declanșat o acțiune de supraveghere informativă la nivel național: impunerea domiciliului obligatoriu, supravegherea foștilor deținuți politici, etc.
surse: oficialmedia.com, www.glasulcetatii.ro, adevarul.ro, muzeu.agerpres.eu, jurnalfm.ro
