George Topîrceanu sau poetul „Baladelor vesele și triste”, s-a născut pe 20 martie 1886, în București.

A fost un poet, prozator, memorialist și publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.

Prima oară debutează în literatura în 1904, publicând în revista umoristică Belgia Orientului, sub pseudonimul „G. Top”.

În anul 1909 publică în revista „Viața românească” parodia „Răspunsul micilor funcționari”, iar de aici se face remarcat în lumea literară.

În anul 1911, poetul George Topîrceanu a fost chemat la Iași de către Garabet Ibrăileanu, ca subsecretar de redacție la revista „Viața românească”.

Mai târziu acesta ocupă funcția de secretar la revista „Viața românească”, aflată sub tutela lui Garabet Ibrăileanu, aici colaborează cu scriitori de frunte, precum: Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Tudor Arghezi, Mihai Codreanu sau Hortensia Papadat-Bengescu.

În 1912 se căsătorește cu învățătoarea Victoria Iuga, cu care a avut un fiu (Gheorghe). Ulterior, căsnicia lor s-a destrămat. Mai târziu, între George Topîrceanu și Otilia Cazimir se creează o poveste de dragoste discretă.

Opere celebre:

  • Balade vesele și triste, București (1916).
  • Parodii originale, București (1916).
  • Amintiri din luptele de la Turtucaia, București (1918).
  • Strofe alese. Balade vesele și triste, Iași (1920).
  • În ghiara lor… Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare, Iași (1920).
  • Migdale amare, București (1928).
  • Scrisori fără adresă, proză umoristică și pesimistă, București (1930).
  • Pirin-Planina. Epizoduri tragice și comice din captivitate, București (1936).
  • Minunile Sfîntului Sisoe, roman satiric neterminat, publicat postum (1938).

În micul parc din fața casei, se află o statuie de bronz a poetului, fiind ridicată în anul 1973.

La parterul casei se află o expoziție, care îi ajută pe vizitatori să-i cunoască viața și activitatea poetului „Baladelor vesele și triste”.

Iată ce scria prietenul său Demostene Botez:

„Gh. Topîrceanu a murit. Şi totuşi nu putem primi şi nici înţelege acest gând, nici pentru fiinţa lui, nici pentru opera lui. (…)

Azi, când Topîrceanu este mort, versuri de-ale lui, strofe şi balade vor veni fără voe în memoria atâtor mii de oameni cale l-au citit şi care l-au iubit, şi toţi, împrăştiaţi pe întinsul Ţării, se vor trezi deodată recitându-le:

Astfel, tot mai neştiut

Spre adânc îl fură

Şi-l îngroapă-n sânu-i mut

Veşnica Natură.

Vara trece pe cărări

Frunza-n codru sună.

Trec cernite înserări

Nopţi adânci cu lună.

Iar când norii-nvăluiesc

Alba nopţii Doamnă,

Peste groapa lui pornesc 

Vânturi lungi de toamnă.”

(Demostene Botez, Adevărul, 9 mai 1937)

S-a stins din viață, la 7 mai 1937, din cauza faptului că suferea de cancer hepatic. Acesta a fost înmormântat la cimitirul Eternitatea Iași.

sursă: Wikipedia, istoria.md, editiadedimineata.ro
sursă foto: editiadedimineata.ro