Confesiunile ieșenilor: Amintiri de Crăciun 🎁
Confesiunile ieșenilor: Amintiri de Crăciun 🎁

Bănuiesc că perioada Sărbătorilor aduce multe întâmplări pe care ni le amintin, râdem cu toții și așteptăm să facem altele noi. Pe unele poate le uitam, iar părinții noștrii fiindcă ne iubesc maxim doresc să ne aducă aminte fix acele trăsnăi pe care am vrea să le lăsăm închise într-un dulap.

Noi am răscolit după câteva dintre amintrile noastre și dorim să le împărtășim cu voi:

Personal mi-am petrecut fiecare Crăciun împreună cu familia. Mă bucuram de jocurile tradiționale, mascați, capre/urși care colindau din casă în casă.

Eu locuiesc la țară, tatăl meu este cunoscut mai de toată lumea din comuna deoarece este foarte bun în ceea ce lucrează el. Ziua lui este în jurul Crăciunul, iar ca prietenii să nu vină prea des pe la noi (nu că ar strica) veneau odată și petreceau pentru toate zilele.
Îmi aduc aminte că eram mic. Eu stăteam după ușă și eram speriat de toată gălăgia, cum săreau, dansau prin curte. Câinele latră, ăștia mai tare făceau gălăgie.

Zăpada era cât casa, straturi peste straturi de zăpadă adunate, albe, foarte reci. În toată nebunia aceea de sărituri, urături și doar God știe ce mai era, la un moment dat, mascații îl ridică toți pe tatăl meu în aer și-l aruncă în cel mai mare munte de zăpadă găsit pe acolo.
A scăpat intreg. A fost mega amuzat. Știu că mascații voiau să vina în casă, dar am fugit imediat în camera mea de speriat ce eram. Nici acum nu îi agreez, sincer să fiu.

Ciobăniță Ștefan


Aveam în jur de 6-7 ani și, ca în fiecare Ajun de Crăciun, obișnuia să vină Moșul în persoană. De fiecare dată căra un sac roșu și foarte greoi în spate. Mereu încercam să aflu ce tot ascunde în el și de ce nu mi oferă mie toate jucăriile. Doar că într-un an, povestea cu Moș Craciun a devenit una imposibil de acceptat. Ca orice copil, l-am invitat pe Moș Crăciun în casă și l-am servit cu prajituri. Mai bine spus, faguri cu nutella. Se așezase pe un fotoliu paralel cu scaunul pe care stateam eu. Sub barba albă pe care o purta, observasem o barbă neagră. După ce Moșul mi-a lăsat acele daruri, m-am certat cu ai mei. „De ce Moșul avea barbă neagră?”, „Nu era Moșul?” Părinții încercau să mă convingă asupra faptului că „și Moșul are spiriduși care pot aduce daruri”. În final, tata mi-a spus că data viitoare să-l trag de barbă.

Filimon Andreea-Gabriela

Nu este disponibilă nicio descriere.


Eu vă voi povesti o întâmplare petrecută cu câteva zile înainte de vacanța de Crăciun. Eram un mic prichindel în clasa a 4-a. Sincer să fiu, uram ora de istorie. Nu-mi făcea deloc plăcere să învăț la ea. Povestea s-a petrecut într-o zi de iarnă, în plină zăpadă. Știam că a doua zi aveam ascultare la ora de istorie, însă mă atrăgea mai mult ieșirea la săniuș cu prietenii. Mă pregătisem și mă îmbarcasem pentru a ieși la săniuș. După câteva ore petrecute în frig, cu nasul în zăpadă, m-am reîntors acasă. Niciun chef să mă pregătesc pentru oră sau vreo ascultare. A doua zi m-am ales cu un minunat „Insuficient”. Un calificativ cu care îți poți începe vacanță de Crăciun într-un stil splendid. Toata vacanța ai mei m-au pus să lucrez din greu la istorie pentru a recupera acel „Insuficient”.

Filimon Stefan-Mihai

Nu este disponibilă nicio descriere.

Bănuiesc că pe departe cel mai memorabil moment pe care îl avem în comun cu toții este acela când am mers ușor la părinții noștrii, cu o voce rece, dar încrezătoare, chiar mândri, le-am zis: „Știu că voi sunteți Moș Crăciun”. Oricum, chiar dacă ești suficient de mare parcă încă aștepți cu nerăbdare să primești acel cadou de la Moșu’. Sau, mai nou, complotezi cu el pentru a aduce cadourile fraților mai mici.

Noi sperăm că ați primit cadouri interesante și că aveți ce povesti apropiaților.

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.